Șcheiul este un vechi cartier al Brașovului cu arhitectură pitorească și cu specific rural, cu străzi înguste împrăștiate de-a lungul văilor ce-l înconjoară. Șcheiul este binecunoscut în mentalul colectiv al brașovenilor ca fiind cartierul românesc al Brașovului Vechi, cartier ce reunește vechi centre de românism la poarta Ardealului: Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae (datată din 1292) și Prima Școală Românească, aflată în curtea Bisericii Sfântul Nicolae (datată 1495).

 

Aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele Cătun, ai cărei locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Locuitorii Șcheilor nu puteau intra în cetatea Brașovului decât la anumite ore și trebuiau să plătească o taxă la poartă pentru a avea privilegiul de a-și vinde produsele în oraș. Poarta Schei a fost singura cale de acces a românilor care locuiau în Schei. Ei nu aveau voie să folosească celelalte patru intrări.

Localnicii şi turiştii care vor vizita Braşovul vor avea ocazia să admire peisajul natural al Şcheiului şi să afle istoria şcheienilor, într-un traseu turistic marcat special pentru ei. Asociaţia Împreună pentru Dezvoltarea Comunităţii (AIDC) a creat un traseu al morilor de altădată, care include toate punctele de interes turistic şi istoric din Şcheii Braşovului.

 

Valea Morilor

În 1859, în vechiul cartier funcţionau 26 de mori, grupate pe strada denumită pe atunci Valea Morilor. Cam cîte una la fiecare 50 de metri. Căruţele încarcate cu cereale urcau înşiruite pe cărări înguste, şi ieseau din moară încarcate cu saci de făină. În 1911, morile au amuţit. Dar s-au dezvoltat altele, dotate cu instalaţii industriale, fabricile Seewaldt şi From, mai jos, în Cetate. Eugen Moga, neobositul cronicar al Şcheiului, a refăcut harta celor 26 de mori, şi le-a desenat după vechi ilustrate sau din spusele bătrînilor.

Morile au avut o mare importanță economică, dând Scheiului renumele de ,,grânarul Brașovului’’ și aprovizionând cetatea Brașovului cu făină de toate tipurile. Acestea funcționau pe cursuri de apă naturale (un pârâu curge și azi spre Pietrele lui Solomon) și pe canale forțate construite de locuitori pe curbele de nivel ale dealurilor de lângă albia pârâului. Unele mori aveau și ,,vâltori’’, în care se spălau rufele. Vizitatorii pot vedea morile așa cum apăreau ele în fotografiile de epocă, află povestea lor și văd locul în care unde funcționau morile în trecut. Mai exact, în apropierea locațiilor fostelor mori sunt instalate stative de lemn cu fereastră prin care se vede exact locul în care era amplasată moara, pe fundalul peisajului natural din prezent. Pe piciorul stativului este postată povestea morii.

 

Moara lui Șerban

Una din morile care au mai ,,supraviețuit” până în zilele noastre este moara din spatele fostei cabane Pietrele lui Solomon, care a funcționat o vreme și ca restaurant, iar astăzi este în paragină. Roata morii era amplasată în spatele clădirii și funcționa pe apa unui canal deviat din pârâul ce curgea de la Pietrele lui Solomon. Clădirea se găsește pe strada Podul Crețului la nr. 123 şi era cunoscută ca ,,Moara lui Șerban”. În harta întocmită în anul 1859 moara este numită “Mahl Muhle das Sorban David” și reiese că era proprietatea familiei Șerban, ca și morile din aval: Moara lui Gheorghe Șerban şi moara lui Andrei Șerban.

 

Prima moară

Rămasă doar în memoria bătrânilor, prima moară era situată în apropiere de Pietrele lui Solmon, la întâlnirea a două cursuri de apă ce veneau din amonte, pe partea dreaptă a râului ce coboară de la locul numit Dintre Pietre (sub cascadă). Unul dintre cursuri coboară în cascadă și se întâlnește cu al doilea curs ce vine din Valea Oabărului. Cândva, în trecut, au existat câteva gospodării mai sus de restaurantul de la Pietrele lui Solomon. Gospodăriile au fost demolate pentru construirea drumului forestier spre Poiana Brașov.

 

Moara comunală

Pe drumul actual ce coboară de la Pietrele lui Solomon după fostul restaurant, la o distanță de aproximativ 50 metri, a existat o moară, cunoscută ca „Moara comunală”. Locul unde a existat moara este încă vizibil, deoarece se mai disting încă urmele fundației de piatră. Pe frontispiciu, între ferestrele de pe fațada clădirii, exista o emblemă interesantă: o roată de moară bătută cu ținte, susținută de doi lei, iar în interiorul roții era o cruce. Deasupra se distingeau literele T şi B, iar dedesubt anul 1790 încadrat într-un cerc mai mic. Moara a fost desființată în anul 1916.

 

Moara Pellionis

Această moară a fost cea mai mare şi mai modernă din Schei. Printr-un canal săpat la poalele pădurii, cursul apei era dirijat la moara lui Mayer (Pellionis), care se găsea pe strada Podul Crețului la nr. 106. Pe frontispiciul impozantei clădiri era scris cu litere mari: TURBINEN KUNST WALZ MUHLE – FRIEDRICH PELLIONIS. Moara a funcționat timp îndelungat. În anul 1911 primăria a captat majoritatea izvoarelor pentru alimentarea cu apă a oraşului, valea a rămas cu apă insuficientă, iar moara a fost desființată. În perioada războiului clădirea a fost folosită o scurtă perioadă ca spălătorie. Astăzi imobilul a fost transformat în bloc de locuințe.

 

Moara din Capul Satului

În „Capul Satului”, așa cum era denumită partea de sud-vest a Cartierului Schei, apa trecea de la Moara lui Mayer (Friedrich Pellionis) spre o moară din apropiere, Moara din Capul Satului, pe un canal săpat prin spatele morilor. Mult mai mică şi fără o importanță deosebită pentru măcinatul cerealelor, folosea apa pentru dârsta (piuă cu ciocane din lemn pentru baterea postavului) instalată aici, precum şi pentru micile instalaţii mecanice care foloseau forța apei. Tot aici exista o gospodărie care se încadra perfect în peisajul înconjurător şi probabil reprezenta o anexă a morii Pellionis.

 

Morile de pe Valea Rece

Pe Valea Rece (cunoscută în trecut ca Valea Putredă), curgea un pârâu care alimenta mai multe mori. Chiar la intrarea pe vale s-a descoperit fundația unei mori, menționată în harta morilor ca „Mahl Muhle der Pojer Ianos”, dar pe hartă apar trei însemne de moară. Debitul apei era mult mai mare în perioada când morile erau în funcțiune. Azi apele au fost captate şi debitul crește doar în perioadele ploioase. Un canal săpat pe partea dreaptă, la baza dealului, prin locul numit „La păstăi”, ducea apa din Valea Rece la următoarele mori.

 

Moara din Variște

În zona numită ,,La Variște’’ (Groapa de var) peisajul s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, datorită construcției drumului spre Pietrele lui Solomon. Totuși, dealul din faţă numit Coasta Prundului ne dă o imagine asupra locului unde a fost amplasată moara. O moară a funcționat pe strada Învățătorilor la nr. 16, iar o altă moară, care apare pe vechea hartă ca „Walkmuhle der Wollweber Innung” funcționa ceva mai jos chiar în curbă, în capătul străzii Variştea de Sus. Locuitorii bătrâni din zonă îşi mai aminteau cum apa curgea prin jgheaburi de lemn suspendate peste drumul de odinioară.

 

Moara comunei Kronstadt

Pe un canal săpat ingenios pe curba de nivel, apa ajungea pe strada Vasile Saftu, prin spatele fostei Școli elementare nr. 1, actualul Seminar Teologic Dumitru Stăniloaie. Aici a funcționat o moară comunală, care apare în vechea Hartă a Morilor cu denumirea „Mahlmuhle der Comune Kronstadt”. Drumul până la această moară fiind mai scurt şi mai bun, mulți locuitori din Cetatea Brașovului veneau cu grânele aici. De la clădirea școlii, un curs de apă se ramifica pe alt jgheab, spre moara lui Papp şi după epuizare, apa cădea în matca ei firească.

Activitatea morilor din Şchei a încetat în 1911, cînd au fost captate principalele cursuri de apă, pentru reţeaua de apă potabilă a oraşului, odată cu declanşarea războiului vamal din 1889 dintre România şi Austro-Ungaria. Din lipsa altor surse de apă şi a gradului avansat de uzură, s-a ajuns ca spre sfîrşitul secolului XIX, aceste mori să-şi înceteze activitatea. „Se spune că la moară se leagă şi se dezleagă blesteme. Probabil de aceea au fost dărîmate, şi astăzi nu mai găsim mori în Şchei. Au dispărut odată cu vrăjitoarele“, spun șcheienii.

 

Traseul morilor de altădată, realizat în cadrul proiectului „Cartierul meu, casa mea – Identitatea vecinătăţii“, porneşte de la Biserica Sfînta Treime, de la intersecţia străzilor Pe Tocile şi Egalităţii, şi merge Pe Tocile, străzile Învăţătorilor şi Podu Creţului, pînă la Pietrele lui Solomon, prezentînd toate punctele de interes ale locului. De-a lungul traseului sînt instalate opt stative de lemn cu cîte un vizor, prin care se poate vedea locul exact în care funcţionau vechile mori. Pe faţa stativelor sînt prezentate fotografii ale morilor de altădată şi povestea lor, iar pe spate, harta celor trei trasee de vizitare, respectiv al Morilor, al Troiţelor şi al Crucilor din Şcheii Braşovului.

Puteți descărca pliantul cu harta traseului aici.

 

Surse: wikipedia.orgadevarul.ro, brasovultau.roasoidc.ro

 

 


Cazare în inima Șcheilor BrașovuluiPensiunea Pietrele lui Solomon, Brasov

Pensiunea Pietrele lui Solomon**** este locul în care te vei simţi ca acasă. Ambianţa primitoare a celor 11 camere disponibile, arhitectura modernă a spaţiilor interioare şi amplasarea ferită de agitaţia urbană îţi vor asigura o şedere plăcută în “oraşul de la poalele Tâmpei”. Localizată în inima Șcheilor, este punctul de plecare către numeroase trasee montane și obiective turistice din Centrul Vechi, dar și locul de sărbătoare al Junilor Brașovului.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>